mister pixel and missis grain

Ma uitam la lungimea dintre crestele cele mai inalte ale vocalizelor psihedelice lovind o broasca de lemn peste fata cu intentia de a puncta cea mai inalta frecventa. In fata mea inspiratia repetata a digeridoului se conecta pe porturi nou deschise prin care ocazional mai curgea si niste sudoare. Mi-era cald de la focul de axoni si dendroni cu care inaugurasem mai devreme upgradeul de corectie de culoare a ochilor pe care mi l-am tras in somn. In buzunar am mult grain inchis intr-un ou care daca se agita suna ca radioul bunicii. E bine,ma gandesc, dupa ce terminam cu culorile mergem sa mancam pizza vegetariana si sa facem papusi din staniol cu picioare asimetrice.
Si mai e si aer curat.